Cluj, mon amour
Si totul a inceput cu o plimbare…
Sunt momente
“sunt momente când nu mai înţelegi nimic din ce se întâmplă în jurul tău. când momentele devin din ce în ce mai dese, totul începe să capete sens. începi să faci compromisuri din ce în ce mai mult, din ce în ce mai des, până când compromisurile cresc în consecinţe, consecinţe despre care minţi şi te minţi. minciuni pe care le spui şi pentru că trebuie dar şi pentru că aşa ştii că scapi mai repede. îi evaluezi pe ceilalţi prin gradul de minciună pe care îl suportă. orice amintire e un regret sau o împlinire pe puţin ratată iar viitorul e ziua de mâine în care ştii ca nu vei face curat, deşi ai vrea. micile nimicuri acaparează marile vise iar pasul mare spre viitorul luminos e oprit de canalizarea fără capac din faţa ta.
mai sunt momente în care pur şi simplu nu-ţi pasă de sentimentul surprins de cuvintele de mai sus. momente din ce în ce mai dese. momente în care se pierde sensul şi nimic nu mai are sens. nimic.”
feat. Trimbulindu
Un post vechi si obscen, revizitat
(…)
Dialogul se desfasoara undeva in Vama, pe la 1 Mai 20XX, cand inca mai vezi roacheri - atat de exotici printre vilele de manelari cu turnulet si 4 etaje - scuturand din plete pe muzici dubioase, peste drum de Bulgaria. Subiectul cu capul pe umeri care poarta cele 2 entitati de mai sus intre urechi sunt EU, autoarea virtuala si totodata vie a acestei exaltari lingvistice cu iz de kebab.
Suflecandu-mi maneca pantalonilor 3/4 si pufnind din tigara la fel de virtuala ca si aceste intamplari, ma afund timid - aproape de mal - in apa nici prea rece, nici prea calda a Marii Negre.
(…)
Ma strange o soseta, asa ca o scot - uda, roz si cu 5 degete - aruncand-o peste cort, la uscat. Soarele arde, dar crema cu factor UVA/UVB 50 ma protejeaza (inca) de cancerul de piele atat de popular in zilele noastre. Ma scarpin in cap a plictiseala, mai pufnesc putin si ma intind, trosnind din incheieturi.
Sunt o meduza zaluda ancorata pe un tarm strain, departe de casa, intre pletosi negri ca marea si blonde cu fundul mic si lasat. O bere rece pe care o gasesc infipta langa piciorul stang imi aminteste ca bunatatea s-a nascut in Vama. (Inainte - adica acu’ 2 minute - nu era in zona.) O degust ca pretext pentru o alta pufneala. Chistocul cade, infirm, in nisip, dizlocand vreo 1500 de atomi de siliciu si sfaraindu-si ultima suflare.
Beck’s Scouting For Bloggers
If you think you’ve got the balls and quills…
You have a way with words that hold people captive. And you don’t shy away from being in the public eye. Then we want you. Give your two cents worth, and we’ll give you a handsome salary and other bright perks. Your name and column will be seen by many around the world. Others have 365 days, you have 365 entries in a year. You get to work with Beck’s and a congenial creative team in Amsterdam, The Netherlands. Sounds too good to be true?
A sneak-peek before filling in the blanks…
The spotlight is on you. Divulge everything to us, or tease us with the bare minimum. Whatever you do, be sure to fill in each and every single field. Or you risk giving us a rather patchy impression of you. Here’s a tip: telling us why you are different will set you head and shoulders above the rest.
Be different, be outstanding, be Beck’s. You hold the key!
VAMA a lansat Vama
Show! Play! Love!
Arenele Romane.
Extaz.
__________
Nu am alte cuvinte. Poate maine…
She taught me to say
You know me better than I know myself
You know me the best
You know me better than I know myself
You know what to expect
This post is about nothing when something stands in the way
As she caressed his hair and fingers ran smoothly through his locks, she remembered a time in their lives when they were both young, simple and wiser.
“I let you find me naked at the curves, you know?” she said, while rubbing his neck with a gentle touch. ”I let you find shelter in my womb and in my arms. And were both happy as hell. Then, hell broke loose…”
Some regrets
It’s been a week and I didn’t do much for U.R.
Talked about it on various occasions and got some good feedback from peeps. But I don’t feel I put myself out there enough. Will try to post some new stuff these days. After all, it’s one damn-good project that can go so many places.
I just need the time and guts to keep up with it.
320 (RO)
Frumusetea si tragedia corpurilor perfecte care intra si ies din gura metroului, fiecare inspre alt orizont, fiecare zvarcolindu-se mai apoi in alt pat decat cel de-acasa, fiecare cautand tandretea de moment a bratului care i se intinde sub cap…
O perna mai moale sau mai rigida (uneori, nicio perna) sprijina tample incadrate de bucle blonde sau mese roscate, ori cozi zdravene si negre ca taciunele. Frumusetea se zbate in alt univers, contempland bustul gol al barbatului al carui nume l-a si uitat dupa primul geamat prelung…